Oana Pellea – Cronica unei regine

-Povestiţi-ne despre rolul din “Fire and Ice”…
Regina Remini este soţia regelui Au­gustin, interpretat de Arnold Vosloo, şi mama prinţesei Luisa (Amy Acker), personajul principal. Este o femeie cu principii de viaţă solide, uşor auto­ri­ta­ră şi foarte stăpînă pe sine în orice s­i­tua­ţie. Rolul mi-a plăcut foarte mult de prima oară cînd am citit scenariul, pentru că iese din tipicul basmelor, în sensul că, spre exemplu, nu mă aş­tep­tam ca tocmai regina să omoare per­sonajul negativ – asta a fost o mare supriză!

– Cît de dificil este pentru un actor să interpreteze un rol în­tr-o limbă străină?

E greu să joci într-o limbă străină, însă acum, lucrînd la acest proiect, am rea­lizat ceva: cît am lucrat la Londra, stînd acolo, e mult mai uşor să te duci pe platou şi să fil­mezi. Aici vorbeşti acasă, pe stradă sau cu echipa în română şi doar pe pla­tou în engleză, iar asta e de 100 de ori mai greu.

Eu şi Răzvan Va­si­lescu tot repetam textul ca să ”in­tre” în gură cum trebuie, pentru că, o da­tă ajuns pe platou, totul se des­fă­şoa­ră contra crono­metru şi nu vrei să ţii lumea în loc. Iar dacă se întîmplă să te auzi pro­nun­ţînd greşit, îţi fuge tot textul, ceea ce ni s-a şi întîmplat, însă e­chipa a fost foarte drăguţă şi ne-a aju­tat să tre­cem peste moment.

– Aţi filmat foarte mult în a­fa­ră. Există diferenţe majore în­tre modul de lucru al celor de a­colo şi cel al echipelor din Ro­mânia?
Trebuie să laud MediaPro-ul, cît se poa­te de obiectiv. Ce am văzut eu în cele şapte zile de filmare ale mele, ca ritm de filmare, nu a fost deloc diferit de modul de lucru al echipelor din An­glia sau America, după cum n-a fost vreo diferenţă nici din alte pun­cte de vedere, fie că vorbim despre nivelul de profe­sionalism, de atenţia oamenilor de pe platou sau de disciplină.

Îmi amin­tesc şi prima întîlnire cu pro­du­cătorii şi regizorul – m-au rugat să citesc o sec­ven­ţă din scenariu. Am cunoscut foar­te mulţi producători, dar ei au avut o deschidere specială, nu cu ochiul critic, mi-au dat încredere şi mă simt datoare să le mulţumesc.

– Care e secvenţa dvs. pre­fe­rată din “Fire and Ice”?
Cea în care îl omor pe regele Quilock. A ieşit atît de bine încît a fost surprins pînă şi operatorul, care e cel mai calm director de imagine pe care l-am cu­noscut.

– Dar cea mai dificilă secvenţă?
Cele mai dificile secvenţe sînt cele în care eşti planul doi şi nu ai ceva con­cret de făcut, cînd trebuie să ai reac­ţi­e, deşi camera nu e fixată pe tine. E greu să exişti numai din atitudine, din privire, şi nu doar să faci figuraţie.

– Cui se adresează filmul?
Nu ştii niciodată cum va reacţiona publicul, de asta mi-a plăcut sce­nariul; e fantasy, e şi o întoarcere la basm, dar are şi multe efecte vizuale. Cred că toţi avem nevoie de basm, toate ne-am visat prinţese, regine.