Sfântul Andrei, 30 noiembrie. Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României. El a preluat numele și data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat în primele decenii după nașterea lui Iisus pe pământurile Daciei.

El trebuie să se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a înlocuit o importantă divinitate precreștină, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de Sântandrei (29 – 30 noiembrie) și ciclul de înnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpenești și cu fermentarea vinului în butoaie la popoarele tracice, păstrează numeroase urme precreștine.

Ziua de Sf. Andrei este una propice pentru acte divinatorii și vrăji de ursită, previziuni meteorologice, la fel ca la sărbătorile mari care marchează un început.

Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Sântandrei Cap de Iarnă. Terminarea timpului autumnal este serbat la 30 noiembrie, cu unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, Ajunul Sf. Andrei. Este momentul în care, după credințele populare, se pogoară pe pământ sfinții patroni ai lupilor, Petru și Andrei, și se dezlănțuie forțele malefice reprezentate de strigoi și de lupi.

În această noapte spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie la hotare, răspântii de drumuri și prin alte locuri necurate, folosindu-se de limbile de meliță și coasele furate din gospodăriile oamenilor. Duelurile lor durează până la cântatul cocoșilor, când spațiul se purifică și strigoii se întorc la locul lor.

Unii strigoii pot ataca oamenii, sugând sângele celor care nu au grijă să ungă cu usturoi ferestrele, ușa și hornul. Pentru a fi protejați, oamenii se ungeau cu usturoi și pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate și pe la încheieturi.

În anumite zone, în noaptea de 29 noiembrie se organiza „păzitul usturoiului”, o noapte de veghe în care tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi de la lumânările de Paști, aprinse. Dimineața, pe lumina zilei, tinerii ieșeau în curtea casei unde usturoiul era jucat în mijlocul horei, apoi era împărțit între participanți. Usturoiul privegheat, uneori dus la biserică și sfințit, se păstra la icoană, fiind folosit peste an în farmecele de dragoste și ca leac pentru vindecarea bolilor.

 Covașa – Băutură fermentată rituală preparată din mălai și făină sau din mălai de porumb sau mei care se consumă la Sântandrei sau la Ovidenie (21 noiembrie), mai ales în zona de est a țării. Gustul băuturii este dulce-acrișor, asemanător cu cel de bragă. Covașa se împărțea la vecini în străchini de sau oale, pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos. În Moldova se credea că fiecare om este dator să mănânce covașă, în această zi, ca să fie ferit de strigoi.

Turta de Indrei – Fetele care vroiau să își vadă ursitul preparau în această noapte „turta de Indrei”, din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă. Fetele mâncau acest aliment, urmând să îl vadă în vis pe viitorul soț venind să le ofere apă.

Fetele nemăritate mergeau la fântână cu o lumânare pe care o coborau aprinsă până la nivelul apei. Ele credeau că, prin mijlocirea Sf. Andrei pe care îl invocau special în acest scop, își vor vedea ursitul in imaginea care se forma pe suprafața apei. Fetele care vor să-și afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfințit, astfel încât chipul acestuia să le apară în vis. În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se așază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.

Tot pentru a visa ursitul, fetele își pot pune sub pernă 41 de bobi de grâu. Dacă băiatul din vis vine și le culege, atunci acela va fi alesul.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, își pot mișca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice.

În noaptea Sfântului Andrei se poate prevesti cum va fi iarna. care nu va fi grea, Dacă afară este senin și cald, iarna va fi blândă, iar dacă va fi cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie, iarna va fi grea.

Obiceiul de a semăna grâu în noaptea de Sântandrei într-o oală de pămant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an este practicat și astăzi. Fiecare membru al familiei pune grâu la încolțit, și în funcție de cât de bine și frumos va crește așa va fi și următorul an pentru acesta.