SL 55 AMG

La ora asta, daca te plimbi prin Bucuresti, ai sansa sa vezi cate un Mercedes SL ultima generatie, cam odata la 15 minute, iar un SL 55 AMG de doua-tei ori pe zi.

Frecventa intalnirilor precum si valoarea pedigree-ului ne-au facut sa ne dorim foarte mult sa il conducem. Zis si facut, echipa ProMotor a pus mana pe un exemplar.

Diminetile de iunie sunt oricum splendide si calde, chiar si intr-un oras aglomerat ca Bucurestiul, iar perspectiva unui drive test cu o herghelie de nici mai mult nici mai putin de 476 CP face ca ziua sa se anunte fierbinte!

Sincer, nu stiam exact la ce sa ma astept. Am citit multe cronici despre SL 55 AMG, care, mai toate, il prezentau ca o superba imbinare de GT cu masina sport, dar nici una nu scapa ocazia sa sublinieze lipsa unei cutii manuale, cu adevarat sport care sa-i sublinieze caracterul viril.

Exact cum am stabilit, la ora 9 apare superba silueta la noi la redactie, cu hard-top-ul lasat jos, sclipind in soarele diminetii.

Dupa parerea mea, stilistii de la Mercedes au fost „in mana” atunci cand au definitivat design-ul roadsterului. Indiferent daca are hard-topul la locul lui sau e decapotata, linia inspira putere si clasa, iar versiunea AMG se diferentiaza prin praguri specifice, stopuri fumurii, roti de 18 inch si cele patru esapamente cromate.

Daca esti prins de capriciile vremii, asta pe langa alte capricii ce pot sa-ti asezoneze viata odata devenit posesor de SL, o simpla apasare pe buton si o asteptare de doar 16 secunde, transforma roadster-ul in cabriolet, sau invers.

Interiorul, deosebit de elegant, este practic invelit in piele speciala perforata si imbina aspectele luxoase (piele, lemn) cu cele sport (pedale de aluminiu, imitatie de carbon) intr-un dozaj savant, ce avantajeaza intr-un final, luxul si ofera astfel toata gama de facilitati la care se asteapta un posesor de Mercedes: GPS, clima, o multitudine de airbaguri (cele fata adaptative in functie de violenta impactului), Parktronic, computer de bord, senzor de ploaie, scaune cu memorie, etc.

Dar pe noi nu asta ne intereseaza, ci vrem sa vedem cum se „descurca” in trafic, cuÂ…pedala la podea.

Heheeee, pedala la podeaÂ…poate daca eram pe circuitul de la Nardo, in Italia, dar asa, cu 476 CP si 700 Nm cuplu, in circulatia din Bucuresti, glumiti, zau asaÂ…

Pornim asadar intr-un ritm absolut decent, fara nici un fel de incercare de provocare a temperamentalei teutone si, exact asa cum ne asteptam si cum am mai auzit prin targ, masina se lasa purtata la viteze mici fara ca macar sa se incrunte. Ne lasam depasiti inclusiv de corodatele taxiuri autohtone, profitand de soarele diminetii si lasand fotograful sa surprinda plutirea noastra matinala sub privirile oarecum incitate ale trecatorilor.

Pozitia la volan este excelenta, comenzile sunt toate la indemana iar senzatia de forta pe care ti-o inspira roadsterul este fantastica, poate si datorita unui sasiu care pare sa fie compromisul ideal intre sport si confort in ciuda greutatii pe care trebuie sa o suporte si care nu este deloc mica: 1.955 kg!

Bordul are marcat pe ceasuri faptul ca esti la comenzile unui V8 kompressor, asa ca incepem sa apasam mai viguros pe acceleratie, odata iesIti din Bucuresti. Pentru inceput in modul automat al cutiei cu 5 trepte, degustam senzatiile oferite. Masina este foarte rigida (una din explicatiile pentru greutatea mare fiind exact aceste elemente de rigidizare) chiar si decapotata, dar nu chiar asa comunicativa la nivel de directie cum ne-am fi asteptat, semn ca este mai degraba un GT conceput pentru oameni de afaceri tineri in spirit, dar care nu doresc sa-si mane herghelia ca la curse.

Nefiind inca bancher sau om de afaceri, nefiind nici macar masina mea, trec cutia in mod semiautomat, dezactivez ESP-ul si incep sa atac virajele si, de ce nu, chiar si liniile drepte. Cum adica sa ataci liniile drepte? A inebunit lupul? Pai nu, dar daca intr-o masina obisnuita o linie dreapta nu are nici un farmec, cu un SL 55 AMG cu ESP-ul deconectat si manat cu pedala la podea, devine interesant.

Tendinta de ansamblu este, logic, sa fie supraviratoare, si va previn ca ar trebui sa stiti ce si cum sa faceti cu volanul in cazul ca vreti sa o provocati. Are nevoie de un dresor bun si de mult spatiu de exprimare. Motorul urca dezinvolt in ture, iar sunetul creat este absolut fantastic! Un tunet nu altceva! Nu este o melodie ca la suratele italiene, ci este un sunet viril, puternic si metalic, specific motoarelor cu compresor.

Acceleratia aste mai mult decat viguroasa, este salbatica si totul intr-o atmosfera deconcentranta. Daca aveam un CD cu Chopin, ar fi fost o imagine complet suprarealista! Din pacate schimbarile de viteza (comandate de la padelele din spatele volanului) nu sunt asa rapide cum ne-am asteptat, asa ca suntem convinsi ca cel mai bun mod de exploatare este cel automat. La viteze mari, frinele s-au dovedit foarte bine dozate si in acelasi timp au lasat o urma de gol in mintea noastra. De ce? Pentru ca, in mod revolutionar, pedala de frana nu mai are legatura mecanica cu pompa ci totul se transmite prin intermediul unor captori, la un dispozitiv electronic ce declanseaza etriereleÂ…

Daca acceleratoarele „drive by wire” nu m-au ingrijorat niciodata, senzatia a fost ca IMI VREAU FRANELE CLASICE INAPOI, ca sa pot sa cravasez in liniste cei aproape 500 de cai, ghidati de o stea norocoasa.

ProMotor