Duşmanii relaţiilor moderne. Sfaturile psihologilor

  • 07.11.2016
  • ● Vizualizări: 1501

Printre altele, relaţiile noastre au început să meargă prost atunci când cineva ne-a spus că iubirea de sine este egoistă, iar acest gând ni s-a întipărit adânc în subconştient. De atunci încolo, am început să ne simţim vinovaţi dacă ne iubeam pe noi înşine, am încetat să ne mai vedem ca prieteni ai propriului sine şi am petrecut ore în şir judecându-ne că, probabil, egoismul nostru a fost sursa tuturor eşecurilor în dragoste.

În realitate, specialiştii sunt de părere că lucrurile stau exact pe dos. Dacă stima de sine este scăzută, nu mai suntem mulţumiţi de noi înşine, iar această nemulţumire poate fi extrapolată şi în cadrul relaţiilor noastre.

“Mulţi confundă iubirea de sine cu narcisismul, probabil pentru că ni s-a tot repetat că iubirea de sine este o formă de egoism, iar în dragoste este nevoie de altrusim. În realitate, egoismul vine de la faptul că ţinem într-o relaţie o persoană care are nevoie de iubire, când noi ştim că nu ne putem iubi nici măcar pe noi înşine. Pentru a avea o relaţie sănătoasă, trebuie mai întâi să învăţăm să ne (re)acceptăm pe noi înşine – cu bune şi cu rele, să redevenim prietenii noştri care eram odinioară şi să vorbim deschis cu partenerul despre această problemă a noastră. Nu este nimic ruşinos”, afirmă Angela Nuţu, unul dintre cei mai cunoscuţi traineri din România pe probleme de cuplu şi vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.


În opinia specialistului, pentru a ne recăpăta stima de sine pierdută şi pentru a învăţa să ne iubim din nou pe noi înşine, putem urma 3 paşi simpli:

- Acceptare. “În primul rând, trebuie să ne dăm seama că, fiind fiinţe umane, avem atât puncte slabe cât şi puncte forte. Nu ne-am născut Dumnezeu, deci vom face întotdeauna greşeli. Ca toţi ceilalţi, vor fi întotdeauna lucruri în viaţa noastră de care să nu fim mândri. La un moment dat, în vieţile noastre, cu toţii ezităm şi eşuăm. Să acceptăm acest adevăr universal este primul nostru pas. Oferă-ţi pur şi simplu permisiunea de a fi uman: să ne recunoaştem emoţiile - inclusiv frica, tristeţea sau anxietatea - duce la acceptare de sine. Respingerea lor duce în schimb la frustrare. Am putea practica mediaţia mindfulness (în care doar observi lucrurile din jur, fără a le judeca) pentru a construi această atitudine de acceptare”, afirmă psihoterapeutul.

- Perfecţionismul. “În al doilea rând, trebuie să ştim că este un exerciţiu fără sens să încercăm să ne construim pe noi înşine ca persoane perfecte. Perfecţionismul nu reuşeşte niciodată. Nu ne iese pentru că nu se termină niciodată. Nu ne permite să ne bucurăm de… bucuria vreunei reuşite. Ştiaţi că perfecţionismul poate duce la amânare în luarea deciziilor, în mod curent? Aşadar trebuie să renunţăm la ideea de perfectionism şi să ne îndreptăm spre lucruri realiste şi realizabile. Un sfat simplu: Simplifică! Putem alege să facem mai puţine lucruri pentru a simţi că le facem mai bine. Concentrează-te pe un singur lucru o dată şi elimină multitasking-ul”.

- Autocompasiunea. “În cel de-al treilea rând, trebuie să învăţăm să ne deschidem inima şi să ne permitem să fim binevoitori cu propriul nostru sine. Trebuie să învăţăm să ne tratăm cu compasiune, deoarece această valoare înseamnă să fim binevoitori cu noi înşine în faţa situaţiilor dificile şi a eşecurilor personale. În fapt, autocompasiunea înseamnă să-ţi pese şi să te înţelegi pe tine şi pe ceilalţi, să nu te judeci sau să te pedepseşti, nici să ascunzi, dar nici să fii deprimat când te confrunţi cu emoţii neplăcute. Când vom îmbrăţisa aceste 3 valori în vieţile noastre, vom începe să realizăm că iubirea adevărată porneşte de la iubirea de sine. Nu putem să iubim pe cineva dacă nici măcar pe noi nu reuşim să ne iubim”.

Comentarii
CELE MAI CITITE ŞTIRI
ABONARE

Abonează-te la newsletter ca să primești cele mai noi informații