Zodia Porcului e de bun augur pentru afaceri

Apropo.ro / 24.04.2002, 18:41
Zodia Porcului e de bun augur pentru afaceri
De la începutul anilor '80, cand a decis sa-și deschida piața și sa înceapa reforma, China a parcurs cinci cicluri economice. În timpul primului ciclu, lucrul cel mai necesar a fost vitejia. În al doilea - tehnologia. În al treilea - capitalul. În al patrulea - marketingul.

De la începutul anilor ’80, cand a decis sa-și deschida piața și sa înceapa reforma, China a parcurs cinci cicluri economice. În timpul primului ciclu, lucrul cel mai necesar a fost vitejia. În al doilea – tehnologia. În al treilea – capitalul. În al patrulea – marketingul. Iar în al cincilea – managementul modern.

Așa gandește Liu Yongxing, unul din cei mai bogați oameni de afaceri ai țarii sale și unul din cei trei chinezi incluși anul acesta în topul Forbes al miliardarilor lumii.

Pentru presa occidentala a devenit o placere sa repete, mereu cu noi detalii, povestea de succes a fraților Liu, simbol al încetațenirii capitalismului și a noilor mentalitați de business în China.

Cu o avere estimata la 1,2 miliarde de dolari la ora actuala, frații Liu Yongxing și Liu Yonghao sunt cei mai importanți membri ai familiei Liu, conducatorii imperiului de afaceri Speranța (Hope Group), dezvoltat în doua decenii aproape de la zero.

De fiecare data cand vreun articol amintește ca doi dintre cei patru frați Liu stau în topul Forbes alaturi de Larry Yung, proprietar al conglomeratului CITIC Pacific, autorul articolului precizeaza ca acesta din urma, un „capitalist roșu” descendent al unei familii bogate, și-a construit averea în modul cel mai raspandit în Asia, adica prin relații suspuse și trafic de influența.

În schimb, frații Liu sunt „self-made men”, porniți de jos, la adresa lor nefiind cunoscuta – cel puțin în presa occidentala – vreo acuzație de corupție. Speranța pentru gaini și pentru porci

Capitalul cu care s-au lansat în afaceri frații Liu, în 1982 (pe atunci, cel mai în varsta avea 37 de ani, iar cel mai tanar 31), a constat într-o mie de yuani – cam 120 de dolari – pe care i-au strans vanzandu-și bicicletele, ceasurile și alte obiecte de valoare.

De origine din Xinjin, un oraș destul de puțin dezvoltat din provincia Sichuan, toți cu educație tehnica și toți cu slujbe la stat, cei patru frați erau dornici sa scape de saracie și încrezatori în politica guvernului, care pe atunci începuse sa ofere stimulente țaranilor, încurajandu-i sa se îmbogațeasca.

Prin urmare, frații Liu au pus pe picioare o crescatorie de gaini și prepelițe într-un sat învecinat. Liu Yongmei, al treilea frate, avea grija de pui, iar Liu Yongxing, al doilea ca varsta, pleca la Chengdu, capitala provinciei, sa vanda pasari și oua.

Pana în 1985, toți patru își parasisera pe rand slujbele la stat, vazusera ca fac profit frumos din afacerea lor de familie, iar în 1986 au reușit sa înființeze un centru de cercetare în materie de nutrețuri, unde au pus la punct „marca” lor de nutreț: Speranța (Hope).

Prin 1989, frații acumulasera deja primii lor 10 milioane de yuani, ceea ce i-a facut sa se gandeasca la intrarea pe o piața cu un potențial și mai mare: a nutrețurilor pentru porci.

Aceasta piața era dominata de grupul thailandez CP (Charoen Pokphand), care își vindea însa produsele mult prea scump pentru posibilitațile unor țarani saraci nevoiți sa-și hraneasca godacii cu resturi, iarba și radacini.

Avand la dispoziție propriul lor centru de cercetare, frații Liu au creat varietați de „Speranța” pentru porci și au reușit sa devina cunoscuți în zona facandu-și reclama cu panouri plasate de-a lungul liniei ferate dintre Xinjin și Chengdu.

Au avut succes: pentru „targetul” lor rural, prețurile mici și calitatea foarte buna a nutrețului au fost mai atractive decat oferta concurentului thailandez.

În 1991, frații Liu aveau o singura fabrica de nutreț, în valoare de 12 milioane de dolari; anul 1993 a fost primul în care și-au deschis filiale și în alte orașe din China.

În 1995, ca sa simplifice organizarea, și-au împarțit firma în patru companii, fiecare condusa de cate unul din frați, dar au ramas coproprietari ai marcii lor, Speranța.

În 1997, cei patru dețineau 100 de fabrici de nutreț în toata țara, Hope Group a fost desemnata de Administrația de Stat pentru Industrie și Comerț drept cea mai puternica firma privata chinezeasca, iar frații Liu au intrat în topul Forbes al primilor 500 de bogatași din lume – în 1999, averea lor era evaluata la 800 milioane de dolari.

Aluminiu, asigurari și hoteluri

Grupul a încercat sa-și pastreze un mod de lucru simplu și ieftin: n-a cumparat echipamente scumpe din import, nu și-a construit sedii impunatoare, nici n-a urmarit sa-și procure mașini de lux. Ca urmare, potrivit lui Liu Yongxing, au reușit sa fie eficienți și competitivi, sa creasca numai pe baza reinvestirii profiturilor și a reducerii la minim a costurilor.

Adica fara credite de la banci. În primii ani de existența, grupul Speranța nici n-ar fi avut cum sa ia credite, pentru ca nici o banca n-ar fi acordat împrumuturi unor firme private.

Cum era nevoie însa și de capital nou pentru extinderea afacerii, Liu Yongxing și Liu Yonghao și-au înființat în 1996 o banca proprie, Minsheng – prima banca privata din țara.

În 2000, banca a fost cotata la bursa din Shanghai, capitalizare de piața de atunci fiind de 450 milioane de dolari. Iar diversificarea a continuat: Yonghao a facut investiții imobiliare la Chengdu, Dalian și Shanghai, iar Yongmei și Yongyan au intrat în industria de turism și acum construiesc un hotel în Shanghai.

Urmatorul pas au fost asigurarile: au investit 16 milioane de dolari în Minsheng Insurance și acum cauta un partener strain împreuna cu care sa cucereasca imensa piața chinezeasca a asigurarilor. La ora actuala, dupa unele surse, printre companiile cu care frații negociaza se afla Metlife și New York Life.

Anul acesta, Yongxing a adaugat doua domenii noi în activitatea firmei sale, East Hope: aluminiul și producția de energie electrica.

Împreuna cu o societate de stat va construi pana la sfarșitul anului o fabrica de aluminiu și o termocentrala în provincia Shandong; din investiția totala necesara (150 milioane de dolari), Liu Yongxing platește jumatate, dar va avea pachetul majoritar de acțiuni – 51%. Este cea mai mare investiție de pana acum a firmei East Hope.

Yongxing spune ca noile investiții se vor dovedi profitabile dupa cațiva ani, ba chiar ca va ajunge sa vanda aluminiu pe piața mondiala, fiindca va reuși sa produca mai eficient decat marii furnizori straini de aluminiu.

Iar afirmațiile lui dovedesc ca a înțeles perfect ce provocari îl așteapta și ce atuuri are pe aceasta noua piața pe care a început sa patrunda: „Industria aluminiului și producția de energie, dominate la noi de stat, sunt rentabile pentru întreprinzatorii privați.

Marja de profit este cam de 10%. Dar noi credem ca putem obține chiar 15%, fiindca ne pricepem sa conducem o întreprindere mai bine decat directorii de la stat”.

Într-adevar, fața de momentul cand Yonxing se trezea la patru dimineața ca sa vanda gaini la piața, evoluția e impresionanta.

În viziunea lui Liu Yonghao, administrarea unei companii se împarte în trei sectoare. Primul vizeaza exploatarea produselor – baza existenței companiei („Noi am lucrat timp de douazeci de ani ca sa amelioram producția de furaje. Aceasta ne-a permis sa cream o baza solida pentru dezvoltarea companiei”).

Al doilea vizeaza exploatarea marcii – garanția dezvoltarii companiei („Creșterea porcilor ofera o speranța fermierilor, iar Speranța ofera fermierilor un ajutor în acest sens”).

În al treilea rand este vorba de gestiunea capitalurilor – modul de consolidare a companiei (diversificarea activitaților ca mijloc de obținere a capitalului: crearea Bancii Mingsheng în 1993, extinderea în sectorul asigurarilor, în afacerile imobiliare, în electronica și software).

Președintele New Hope Group și președintele Bancii Mingsheng a conceput pentru compania lui o structura în forma de avion: sediul general, care determina orientarea și executarea deciziilor, reprezinta cabina pilotului; producția de furaje, principala activitate a grupului, reprezinta fuselajul; finanțele sunt aripa stanga, afacerile imobiliare – aripa dreapta, iar înalta tehnologie – suprafețele de control. Ideea e ca, în caz de eșec într-un domeniu, pierderea sa fie doar parțiala.

„Învața ceva de la companiile straine, ia ceva și de la întreprinderile de stat, interpreteaza și ceea ce fac oamenii de afaceri și apoi creeaza-ți tu altceva”.

Este principiul fratelui mai mare, Liu Yongxing, președintele East Hope Group. Potrivit textului de pe site-ul grupului, acest principiu sta la baza culturii proprii a companiei, care pare sa fie una bazata pe o centralizare sanatoasa și pe cultul disciplinei.

„East Hope Group practica un management standardizat: a adoptat o formula unificata de control al activitații, o administrare financiara directa și o administrare centralizata a personalului; acest sistem asigura controlul efectiv al unei companii ale carei operațiuni sunt extinse la scara naționala.

Grupul aplica un management riguros al fabricilor, cu scopul de a deveni o școala buna unde oamenii capabili sunt stimulați, o familie calda și primitoare și o armata în stare sa învinga cea mai grea batalie. Grupul cultiva harnicia în munca și integritatea morala și încurajeaza angajații sa-și armonizeze scopurile personale cu dezvoltarea companiei”, se arata în textul de prezentare de pe Internet.

Cat despre misiunea grupului, aceasta este rezumata în sloganul introdus de Liu Yongxing: „Sa-i ajutam pe fermieri sa ajunga bogați” – slogan care, conform aceluiași text, „a fost arma magica a grupului, care i-a permis sa obțina succes dupa succes”.

Foarte relevant pentru înțelegerea specificului afacerilor chinezești este stilul respectivei prezentari de pe Internet, care amesteca evident formule ale limbajului de lemn al epocii comuniste, exprimari poetice tipice viziunii asiatice despre lume și termeni extrași din manualele capitaliste de management.

E demna de citat în acest sens concluzia privitoare la un misterior concept studiat de Liu Yongxing: „, investigata și interpretata de Liu prin practici de business, reprezinta aplicarea clasica a gandirii filozofice dialectice la managementul companiilor”.

Crenguța NicolaeZIARUL FINAICAR

Tags: