Cea mai grea limbă străină de studiat

Cea mai grea limbă străină de învățat este poloneza, o limbă slavă vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane din întreaga lume și care este principala reprezentantă a limbilor lehitice (slave). În timp ce o persoană vorbește fluent limba engleză la vârsta de 12 ani, media de vârstă la care se vorbește fluent poloneza, cu toate cunoștințele acumulate, este după vârsta de16 ani.

 În categoria limbilor străine care îți dau bătăi de cap la studiat fac parte finlandeza, maghiara și estona. Acestea fac parte din categoria limbilor fino-ugrice, subfamilie a limbilor uralice ce nu aparțin familiei indo-europene și care au fiecare peste zece cazuri gramaticale.

Despre limba finlandeză se spune că este greu de învățat în condițiile ca sunt puține limbi străine apropiate lingvistic de ea, rezultând astefl un vocabular nefamiliar. Aceasta este vorbită de aproximativ 6 milioane de persoane.

Limba maghiară este influențată de limbile turcice și iraniene. Ea are nouă grupuri de graiuri.

Limba estonă este foarte asemănătoare cu finlandeza. În lume există peste 1,1 milioane de vorbitori.

 Din categoria limbilor străine anevoioase face parte limba ucraineană, dar și rusa. Utilizarea limbii ucrainene a fost deseori limitată sau interzisă. Ucraineana scrisă folosește varianta modificată a alfabetului chirilic – 33 de semne, iar vocabularul este împărțit cu limbile națiunilor vecine – poloneza, slovaca, bielorusa, rusa.

Rusa are și ea o gramatică complexă, se folosește alfabetul chirilic, însă pronunția nu este una dificilă.

 Limba arabă este o provocare. În comparație cu cele enumerate mai sus, araba pare o floare la ureche. Asta susțin cei care au încercat să o studieze. Se folosește araba clasică, literară și modernă standard. Odată învățat cum se descifrează codul, cuvintele capătă sens.

 Chineza și japoneza – se pare că cele două ar avea o gramatică simplă. Mai greu este la capitolul scris. Nu imposibil. Pți încerca să înveți singur chineza și poloneza, după care să spui care ți s-a părut mai grea.

Chinezii folosesc mai multe dialecte, iar diferențele dintre acestea pot face imposibilă înțelegerea verbală. Scrierea este comună.

Limba japoneză nu este deloc înrudită cu limba chineză. Aceasta este înrudită cu o serie de limbi dispărute, cu alte limbi asiatice, altaice. Gramatica și pronunția sunt cu mult mai ușoare decât scrisul.

Franceza este o limbă nu grea și nu foarte ușoară. Pe undeva la mijloc. După un an de zile sau chiar mai puțin poți înțelege cu ușurință filme în limba franceză, ce anume vorbesc cei de lângă tine și poți citi.

Germana este într-o permanentă colaborare cu engleza, deși are o rigiditate și o duritate a fonologiei care sperie. Este limba străină cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa și a treia limbă studiată în lume, după engleză și franceză. Limba germană este o limbă enciclopedică cu o permanentă „circulație a cuvintelor” compuse instantaneu din alte cuvinte.

 Spaniola și italiana sunt două limbi străine ușor de asimilat pentru un începător. Spaniola este ușor de învățat în condițiile în care folosește alfabetul latin, ca și româna.

Engleza este auzită pretutindeni azi. Engleza la un nivel de bază poate fi asimiliată de către oricine. Citește, scrie, vorbește și ascultă în engleză. Nu-ți fie teamă că nu-ți va ieși din prima o gramatică de nota zece, exercițiul va da rezultate bune până la final.

Totuși, niciuna dintre limbile străine enunțate până acum nu este imposibilă dacă există dorința de a o învăța, de a te lăsa pradă provocării că tu poți și mai mult.