Orezul dintre Yin si Yang

Apropo.ro / 23.11.2006, 10:24
Orezul dintre Yin si Yang
Se ia un vas (de preferat o caserola). Se adauga un bob de orez, malt de orz si putina apa. Se presara un pumn de stoicism si un praf de vointa. Se serveste la rece, nepreparat. Nu e vreun leac babesc sau o reteta de post. Sunt doar ingredientele macrobioticii moderne. Teoria alimentatiei

Se ia un vas (de preferat o caserola). Se adauga un bob de orez, malt de orz si putina apa. Se presara un pumn de stoicism si un praf de vointa. Se serveste la rece, nepreparat. Nu e vreun leac babesc sau o reteta de post. Sunt doar ingredientele macrobioticii moderne.

Teoria alimentatiei macrobiotice s-a dezvoltat in Japonia la sfarsitul anilor ’60. In acea perioada, o serie de medici au promovat conceptul potrivit caruia bucataria traditionala asiatica are efecte benefice la nivelul sanatatii. George Oshawa, unul dintre initiatorii curentului, a popularizat impreuna cu discipolii sai conceptul de „dieta macrobiotica”. Reteta era foarte restrictiva, exigentele crescand in functie de stadiul dietei.

Se consumau doar legume crescute organic, iar alimentele nu erau deloc preparate. Ultima faza a dietei era pentru stoici (sau masochisti): presupunea doar orez brun si apa. Nimic mai mult. Asa cum era de asteptat, din cauza extremismului sau, dieta Oshawa nu mai este recomandata astazi de catre nutritionisti.

Insa Michio Kushi, unul dintre discipolii lui Oshawa, a extins (si a mai ajustat) „reteta”, in Statele Unite, la Institutul Kushi din Boston. Stilul de viata macrobiotic se bazeaza, de fapt, pe stravechea teorie a dihotomiei Yin si Yang: ideea de a mentine echilibrul energiei spirituale prin regimul alimentar si cel de viata. Adeptii macrobioticii (mai ales fanaticii) sustin ca trebuie evitate (sau chiar excluse) produsele alimentare care se afla fie la extrema Yin, fie la cea Yang.

De exemplu, alimentele foarte dulci si lactatele sunt considerate a fi prin definitie Yin, iar cele sarate si carnea rosie sunt vazute ca foarte Yang. Ce mai ramane in meniu? Orezul brun. Acesta este expresia „echilibrului” in macrobiotica, de aceea tot ceea ce este inrudit cu orezul brun se poate consuma fara probleme. Iar daca va e pofta de ceva dulce, exista solutii de compromis. S-au inventat siropul de orez sau chiar „rice dream ice cream”. Dincolo de echilibristica intre Yin si Yang, macrobiotica se bazeaza pe tot ceea ce este natural.

Adica alimente integrale (conceptul de „wholefood” – produse alimentare naturale crescute organic, fara ajutorul chimicalelor) si cat mai putin preparate. Chiar daca, in ultima vreme, retetele s-au mai „liberalizat” (permitand pregatirea mai simpla a mancarurilor), macrobiotica ramane vehementa in ceea ce priveste produsele animaliere, mai ales carnea.

Macro-tendinte
Astazi „macrobiotica nu mai este o dietoterapie bazata numai pe alimente neprocesate sau foarte putin procesate. Metodele traditionale de preparat alimentele sunt prezente si chiar daca de regula (sau inevitabil) acestea ucid viata produsului vegetal sau animal in cauza, ele sunt destinate sa creeze o viata proprie a hranei, si anume una sistemica”, sustine medicul roman Alexandru Amarfei. In termeni mai putin specializati se poate lua exemplul lactatelor. „Branza nu este un produs integral atunci cand metodele de procesare artificiale schimba complet structura produsului viu (laptele). In schimb, branza fermentata cu mucegaiuri capata o viata proprie, care schimba natura produsului, din simplu preparat lactat, intr-o intreaga colonie de microorganisme”, explica Amarfei.

Filozofia macrobiotica are foarte multe in comun cu retetele dietetice moderne, pledand pentru consumul de legume proaspete si alte alimente fara grasimi, dar bogate in fibra (celule vegetale). Nu e de mirare ca a prins foarte repede in Statele Unite, mai ales in randul celor ingrijorati de obezitate si de bolile provocate de un stil de viata nesanatos. Gratie vedetelor care au adoptat-o, astazi macrobiotica a ajuns o moda si printre europeni.

Gwyneth Paltrow pare a fi una dintre starurile cele mai atasate de trendul macrobiotic. De fiecare data cand merge intr-un restaurant, isi aduce mancarea de acasa, in caserole. Foarte mult orez brun, fara carne, zahar si alte alimente care sa provoace un dezechilibru. Alimentar, desigur. Actrita isi plateste soferul cu 1.000 de dolari de fiecare data cand are nevoie sa-i aduca (oriunde s-ar afla) mancarea macrobiotica gatita de cei trei bucatari ai sai. N-aveau cum sa rateze trendul macrobiotic nici cele doua prietene ale lui Paltrow – Stella McCartney si Madonna.

Daca Gwyneth Paltrow a renuntat in timpul sarcinii la alimentele macrobiotice, Madonna a tinut mortis sa isi angajeze un bucatar japonez (Nishimura Mayumi) care sa-i gateasca macrobiotic. Insa macrobiotica a avut succes, la inceputurile sale, si in randul trupelor rock. Intr-un interviu acordat revistei Playboy in anul 1980, John Lennon si Yoko Ono isi dezvaluiau preferintele culinare. Lennon spunea ca „suntem adeptii macrobioticii, dar din cand in cand imi mai scot familia la o pizza”. Un asemenea regim de viata presupune deopotriva informare atenta si evitarea marketingului agresiv – multi furnizori de pe internet cauta sa convinga pe oricine ca sarea dintr-o mare exotica sau un soi de alga bizara merita preturi exorbitante contra unor avantaje… „macrobiotice”.

Macro-medicina
Dincolo de tendinte, unii sustin ca dieta macrobiotica este benefica in cazul unor boli grave, cum ar fi cancerul sau chiar SIDA, insa si la acest capitol exista controverse. Daca unii se bazeaza pe puterea exemplului (vezi http://www.macrobreastcancersurvivors.com), afirmand ca alimentele integrale au puteri curative, altii sustin ca asa-zisa „dieta anticancer” are carente. Ii lipsesc calciul, vitamina D, proteinele, iar aceste deficiente pot cauza dezechilibre la nivelul sistemului imunitar, prin urmare organismul nu va mai avea cum sa lupte impotriva bolii.

Macro-afaceri
Impresionati sau nu de zvonurile privind efectele acestei diete, afaceristii au profitat din plin. S-au lansat pe piata o serie de produse macrobiotice, s-au deschis lanturi de magazine si chiar restaurante cu „specific”. In Tokio, spre exemplu, s-a inaugurat in anul 2005 „piata de macrobiotice”, situata la primul etaj al unui complex comercial din apropierea garii Ebisu. Aici se gasesc tot felul de dulciuri si sandvisuri doar cu ingrediente organice.

Tot aici s-au deschis o cafenea si un magazin alimentar, evident respectand aceleasi principii. La etajul doi al complexului comercial se afla Academia Macrobiotica unde se desfasoara cursuri de gastronomie din acelasi domeniu. Tot in Tokio s-a lansat si un lant de supermarketuri specializate in produse organice.

In Romania, spun nutritionistii, dieta macrobiotica, desi este cunoscuta, nu a avut deocamdata succes. Este „pretentioasa”, atat din punctul de vedere al informarii si consilierii in domeniu, cat si din punctul de vedere al eforturilor.

In bucataria proprie se pot „incropi” cateva retete macrobiotice – suntem mai fericiti decat finlandezii, spre exemplu, care, din cauza climei sunt nevoiti sa importe legumele si fructele care, inevitabil, contin conservanti. Dincolo de toate acestea, pentru prepararea retetelor macrobiotice e nevoie de un specialist, un bucatar personal foarte bine instruit, chiar daca nu este neaparat japonez.

Target