Un somelier este prezentatorul show-ului “Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor”

De profesie somelier şi consultant în alimentaţie publică, Virgil povesteşte că la “Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor” se simte ca un dirijor în faţa orchestrei.

”Rolul meu în acest show este acela de gazdă absolută, care transformă fiecare vizită a musafirilor în ”Hell’s Kitchen” într-o amintire memorabilă. Precum dirijorul unei orchestre simfonice, care ţine în mână bagheta dirijorală, aşa şi eu transform „iadul” într-o armonie perfectă. Maître D’ este acea persoană ce are funcţia unui ambasador, el fiind „de facto” o persoană cu un nivel de pregătire profesională superioară. În fiecare zi, înaintea deschiderii restaurantului, el are şi alte îndatoriri”, spune el.

Foto: Antena 1

Aflat la prima sa producţie de televiziune, lucru care îl face să fie extrem de fericit că toate proiectele sale şi anii prelungiţi şi intenşi de studiu dau rezultate, Virgil se mândreşte cu o adevărată tradiţie în familia sa în ceea ce priveşte munca în alimentaţia publică.

“Participarea la este o experienţă colosală, era de fapt aproape singurul lucru ce nu era bifat în mea. În familia mea, totul a început cu străbunicul meu, marele comerciant şi viceprimar al Capitalei, Iorgu C. Steriu, aromân la origine, patronul a două restaurante bucureştene celebre în perioada interbelică. Luând urmele tatălui său, de asemenea patron de local în Bucureştiul anilor 1870, el deschide prima locaţie mai importantă, numită grădina-restaurant Carpaţi, în 1916, situată pe locul actualului bloc cu librăria Eminescu. De asemenea, deschide celebrul restaurant Luzana, pe Strada 11 iunie (o zonă în care în perioada interbelică se aflau mai multe grădini-restaurant). Localul era frecventat des de protipendada bucureşteană, de la miniştri până la scriitori. Localul apare menţionat în nenumărate scrieri, precum “Aquaforte”, de  Eugen Lovinescu şi “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu. Restaurantul Luzana era la data deschiderii unul dintre cele mai dotate din epocă, cu maşină de spălat vase, maşină de curăţat cartofi, maşină de tăiat pâine, spălătorie etc. Meniul era preponderent românesc, cu pui la ceaun cu mujdei şi mămăliguţă, mititei, specialităţi de peşte. Muzica era asigurată de lăutari celebri în epocă, precum Manole Ciolac, Petre Urziceanu, Grigoraş Dinicu şi locul era frecventat de personalităţi ca George Enescu sau Ionel Teodoreanu. De asemenea, din partea tatălui, străbunicul Mănescu Vasile deţinea un restaurant în centrul Tulcei, , cunoscut şi sub numele , restaurant ce a funcţionat în perioada interbelică şi după, până prin anii ‘50”, povesteşte Virgil, mândru de moştenirea sa.